My Sweet Nothings

Posts Tagged ‘sfaturi

Primul lucru care se asteapta de la parintii copiilor mici este
acela de a le întelege nevoile si de a descoperi cum pot fi împlinite.
Parintele trebuie sa fie, în acelasi timp,
dispus sa învete de la copil – sa observe acele indicii din comportamentul
si din cuvintele lui care îi descopera nevoile specifice într-un
moment specific. Apoi, adunand toate aceste informatii, parintii
trebuie sa-si puna la lucru priceperea si energia, pentru a încerca sa
vina în întampinarea nevoilor fiecarui copil în parte.

Copiii au nevoie sa fie IUBITI
Prima si cea mai importanta nevoie a copilului tau este aceea de
a fi iubit. Fiecare copil este asemenea unui pahar gol si singurul
mod în care acest pahar poate fi umplut este acela de a-i arata
copilului dragoste. Doar atunci cand paharul este „plin” copilul poate începe sa daruiasca, la randul sau, dragoste.

Copilul are nevoie sa fie alintat, mangaiat si îmbratisat, sa se simta aproape
de parinti, sa i se ofere caldura si confort emotional, sa se simta
dorit si înteles. A-i împlini doar nevoile fizice, de hrana si de îngrijire,
nu este suficient. Multi copii au stagnat din crestere sau chiar au
murit, în ciuda îngrijirii fizice adecvate care li s-a oferit, pentru simplul
fapt ca le-a lipsit dragostea. Dragostea este atat de importanta,
încat , parintii, trebuie sa împlineasca aceasta nevoie înainte de
oricare alta. Nu este suficient ca parintii sa simta, sa creada sau chiar sa
stie ca va iubiti copilul, ci copilul trebuie sa perceapa el însusi aceasta
dragoste, altfel ea nu are nici o valoare. Este deosebit de important
sa-i aratati copilului ca este iubit, în special în primii ani de viata.
Daca i-ati întreba pe parinti: „Va iubiti copiii?”, probabil ca marea
majoritate v-ar raspunde: „Bineînteles ca-i iubesc. Le ofer tot ce au
nevoie; am grija de ei…” Totusi, de multe ori, copiii nu simt ca sunt
iubiti. Ei spun: „Parintii mei ma iubesc doar atunci cand iau note
bune, cand ma îmbrac singur sau cand îmi fac curat în camera. Cand
sunt bun, ma iubesc; altfel, nu!” Acesti copii nu înteleg ca sunt
iubiti pentru ceea ce sunt ei, în mod individual, neconditionat, independent
de niste cerinte. Ei simt ca parintii lor îi iubesc în mod
conditionat si exista un mare pericol în acest fel de dragoste.
Este destul de usor sa iubesti un copil atragator, sanatos, cu o
fire placuta. Dar nu toti copiii se nasc cu asemenea trasaturi si nu
toti au parte de timpuriu de experiente care sa-i modeleze, facandu-i
sa ajunga în niste persoane atragatoare si usor de iubit. De fapt, pe
la varsta de doi, trei sau patru ani, în unii copii a fost deja imprimat
un comportament negativ, deoarece au fost tratati cu o asa lipsa de
iubire, încat ajung sa para ca resping orice manifestare de acest fel.
Parintii s-ar putea sa nu înteleaga ca acest comportament negativ
este, de fapt, un strigat dupa iubire, iar atunci cand iubirea asteptata
de copil întarzie, este posibil sa aiba loc niste reactii în lant, iar
parintii vor avea, drept raspuns, tendinta de a-l respinge si mai mult
pe copilul neiubitor.

Parintii nu trebuie sa uite nici o clipa ca un
copil care are un comportament suparator este un copil care are cel
mai mult nevoie de dragoste, de compasiune si de ajutor. Copilul
care va pune cel mai mult rabdarea la încercare are cel mai mult nevoie
de dragostea voastra. Copilul care musca, fura, loveste sau foloseste
cuvinte „urate” este posibil ca, prin aceasta, sa nu faca altceva decat
sa te puna la încercare si, în mod inconstient, sa te întrebe: „Poti sa
ma iubesti chiar si atunci cand sunt atat de îngrozitor?”
Alti copii se comporta tocmai invers. Ei nu pot sa actioneze într-un
asemenea mod „nesuferit”, de teama ca vor fi respinsi si mai mult,
astfel ca îsi dau toata silinta sa fie buni.
S-ar putea ca, la început, copilul care este tot timpul preocupat
sa fie pe placul celor din jur sa obtina rezultatele dorite si sa
primeasca atentie si acceptare din partea acestora. Însa, de obicei,
acest comportament ajunge, pana la urma, sa calce pe cineva pe
nervi, iar copilul este repezit si alungat fara sa i se dea nici o explicatie
pentru aceasta schimbare de atitudine. În loc sa respingi un copil
prea insistent sa „îti intre pe sub piele”, este mai bine sa îti iei timp
sa discuti cu el despre modul în care se comporta. Ajuta-l sa înteleaga
ca îl iubesti tot timpul, indiferent ca este bun sau rau. A învata ca
nu trebuie sa fii neaparat bun pentru a fi iubit reprezinta o lectie
deosebit de importanta pentru copii (si pentru adulti). Este dreptul
oricarui copil sa fie iubit si acceptat pentru simplul fapt ca exista.

Un alt tip de copil pe care parintii trebuie sa se asigure ca l-au
încurajat cu dragoste este acela care se retrage din cadrul social. La
un asemenea copil s-ar putea sa fie cel mai greu sa ajungem, pentru
ca el nu cauta dragostea în mod activ si s-ar putea întampla sa va
respinga gesturile de afectiune. Niciodata nu poti oferi dragoste cu
forta. Dragostea este un dar care se ofera în mod liber si care trebuie
sa fie acceptat tot în mod liber. Printr-o purtare blanda si consecventa,
poti ajunge ca, încetul cu încetul, sa castigi încrederea si, în cele
din urma, dragostea unui copil retras, dar acest tip de copil s-ar
putea sa nu ajunga niciodata la fel de dragastos si de apropiat ca
ceilalti.

Unii copii, pe parcursul diferitelor etape ale vietii lor, adesea
pot trece de la un tip comportamental la altul: de la negativ, la
excesiv de preocupat sa îti faca pe plac si apoi la retragere si închidere
în sine. Nu este usor sa-ti iubesti copilul pe parcursul acestor etape,
dar acest lucru este esential totusi pentru o dezvoltare sanatoasa a
personalitatii sale.
Sa împlinesti nevoia de dragoste a copilului tau nu înseamna sa
excluzi nevoia de disciplina. Uneori îti va fi de folos sa-ti dai seama
ca respectivul comportament este cauzat de ceva; ca exista un motiv
pentru care copilul se poarta într-un anumit fel. Întelegerea acestui
fapt important te va ajuta sa nu iei atitudinea copilului de respingere
sau de neascultare, drept un atac personal. Ea îti va oferi libertatea
de a-i trece cu vederea comportamentul suparator, de a cauta sa
descoperi adevaratele cauze si de a pune la punct strategiile de remediere.
Cand ajungi sa-ti dai seama ca exista un motiv pentru acel
comportament suparator, cauta sa separi comportamentul aparut
de copilul „real”, care simte nevoia sa fie iubit. Ca urmare, îl poti
mustra pe copil într-un mod iubitor si plin de întelegere, chiar daca
ti se pare ca el nu merita o asemenea atitudine din partea ta. S-ar
putea ca, umplandu-i paharul cu dragoste, sa-i furnizezi copilului
suficienta încredere în sine, încat sa aleaga el însusi sa schimbe sau
sa biruie acel comportament agresiv si suparator.
Este usor sa jefuim un copil de dragostea noastra. Fara sa ne
dam seama, noi reactionam la atitudinea lui negativa, pedepsindu-l
pe nedrept sau ranindu-i simtamintele sensibile prin cuvintele si
prin actiunile noastre aspre. De multe ori, noi golim cupa de dragoste
a copilului în mod inconstient.

Bookmark and Share

Anunțuri

Un copil intai se iubeste si pe urma se educa. Un copil merita tot ce-i mai bun. A-i da unui copil tot ce-i mai bun nu inseamna in mod obligatoriu sa-l „strici” adica sa-l rasfeti, inseamna sa-l stimulezi sa se dezvolte. De aceea japonezii isi obisnuiesc de mici copiii cu expresia: esti cel mai bun, cel mai destept, cel mai frumos, ca sa-i dea incredere in el, sa-l stimuleze.
Copiii se dojenesc, dar nu se „ating” niciodata, consider ca e cel mai mare pacat. Nici adepta pedepselor nu sunt, mai bine-i spui o poveste inventata copilului decat sa-l pedepsesti. Si foarte important, un copil trebuie sa invete de mic sa deseneze, sa spuna poezii, sa vorbeasca corect. Un copil trebuie plimbat prin parcuri, prin magazine, trebuie dus la teatru. (Va urma).


Top click-uri

  • Niciunul