My Sweet Nothings

Posts Tagged ‘amintiri

Anunțuri

Te-am invatat sa vorbesti, sa razi, sa canti, sa pictezi, sa te joci, sa iubesti florile si natura, sa facem prajituri impreuna.

Am petrecut multe ore in acesti cinci ani si ne-am bucurat de etapele frumoase ale copilariei.

Iti doresc o viata fericita alaturi de familia ta!

La Multi Ani!

IMG_0211

IMG_5033

IMG_1276

 

IMG_7481 IMG_7482 IMG_7484 IMG_7493 IMG_7494 IMG_7495 IMG_7496 IMG_7502 IMG_7503 IMG_7504 IMG_7505 IMG_7506 IMG_7512 IMG_7513

IMG_8662 IMG_8659 IMG_8659 (5)La patru ani petrecerea cu invitatii de la gradinita s-a tinut la Mc Donald!

Imbracat in alb si privind misterios…cu manutele pe biberon. Parca se intreaba: ce va urma acum? 🙂

De fapt exista un folder intreg de fotografii pe monitor, iar ultimele cu balonul de Valentine’s Day sunt de-a dreptul speciale 😀

A fost odata o fetita cu breton. Ea purta o rochita de finet imprimat, maro cu picatele albe, iar la gat avea un guleras de catifea asortata, maro. Implinise cinci ani, era de mana parintilor si mergea in vizita la sora tatalui, care statea la cateva strazi departare de casa lor. Dar strazile erau lungi, pietruite si nu era chiar atat de usor de ajuns. Ii placea sa atinga oamenii cu ochii mintii si sa-si doreasca sa creasca si sa ajunga intro zi ca ei.
In acea seara si-a promis sa nu uite niciodata momentul acela. Si nu l-a uitat nici in ziua de azi.

Se spune ca asa cum educi un copil, asa-l ai mai tarziu, investesti in el tot ce-i mai bun si pe urma vine si recompensa. Cine nu crede acest lucru poate sa incerce, nu are nimic de pierdut. Trebuie sa fii un bun prieten al copilului tau, el trebuie sa simta nevoia sa ti se destainuie, sa aiba incredere in tine, in sfaturile tale, sa te admire. Si cum poti sa faci acest lucru? Sa-l iei cu tine la teatru, la film, la concerte, la birou, in concediu, la mare, la munte, sa-l duci la expozitii de pictura, la muzee, la Zoo, la Gradina Botanica, la banca, la anticariat, la magazinele de animale, oriunde. Copiii mei iubeau librariile cand erau mici. Aveam un ritual cu mersul la librarie, in Bucuresti, sau in Predeal, oriunde erau librarii. Acolo exista jucarii dar si multe carti. Acum se joaca jocuri pe calculator, dar nu-i strica unui copil sa se joace in parcuri, sa se dea in leagan, pe tobogan, sa mearga pe role, sa vada orasul, sa iasa din cartier. Cand mergeam cu copiii la teatru cu scoala, ii insoteam pana la Tandarica si pe urma mergeam la birou. Erau copii in masina care niciodata nu iesisera din cartier, parintii lor nu-i plimbau, erau sau foarte timorati, ori agitati, se comportau ciudat. Cand mergeam vreodata la gradinita sau la scoala, intotdeauna ma inconjurau ceilalti copii care simteau nevoia sa comunice, sa-mi spuna ceva, cred ca ei simteau ca sunt un bun ascultator. Mai tarziu cand mergeam la scoala intotdeauna ma simteam in largul meu in mijlocul copiilor, iar ei mi se adresau fara rezerve, stiau ca sunt de partea lor, ca intotdeauna le reprezint interesele, ca ii inteleg si mai ales nu ii tradez. Chiar daca mi se incredintau multe secrete de catre copiii mei, eu niciodata nu am dus vorba unde nu trebuie. Am avut intotdeauna mare incredere in copii si pot spune ca nu mi-a fost niciodata inselata increderea.
Copiii cresc repede, dar daca noua ne pasa de ei, cu siguranta va veni vremea cand si lor le va pasa de noi.


Top click-uri

  • Niciunul