My Sweet Nothings

Archive for the ‘parinti’ Category

Cea mai mare realizare a mea pentru ziua de miercuri – 2 mai a fost performanta de a reusi sa-i determin pe gemenii cei nazdravani ai familiei sa doarma la pranz; au rasfoit si cercetat doua carti de povesti ilustrate pana ce au adormit langa ele. Unul a „studiat” „Cartea junglei”, iar celalalt „Cenusareasa”, cu precizarea ca au deja cartile din colectia Disney de la doua edituri diferite si sunt in masura sa-si dea seama de asemanari si deosebiri!  

Sara iubeste cartile de la cea mai frageda varsta: ea rasfoia si „citea” cartile tot de la un an si cateva luni, iar cand ne-a interpretat „Pisicile aristocrate” pe la un an si unsprezece luni, a fost un adevarat regal! 

Acum este in clasa a doua, citeste zilnic carti de povesti acasa, seara, dar are tot timpul la ea carti in rucsac si cand merge la scoala si citeste in recreatii.

Ieri am aflat o alta veste care m-a bucurat foarte mult; din cartile care apar in colectia Disney saptamanal, tocmai le-am dus joi vreo trei numere, iar Aylin si-a ales „Cartea jucariilor” pe care si-a luat-o la gradi ca pe jucaria preferata! Mai tarziu o avea si la parc. 🙂

#SmartKids
#DeCeIubimCopiii
#VeryProudGranny

Reclame

Copiii mici sunt ca niste bijuterii care trebuie ocrotite si pastrate in siguranta. Ei trebuie invatati tot timpul sa comunice, sa se joace, sa manance singuri, sa se fereasca de pericole. Daca-i inveti sa numere, sa danseze, sa se tina de mana, vei avea satisfactia sa observi ca retin tot ce le spui. Pentru un adult, cea mai mare bucurie este sa constate ca ce-i inveti astazi, ei vor repeta maine si-n zilele urmatoare. Este foarte important sa le vorbesti tot timpul, sa le citesti povesti, sa le dai carti ilustrate pe care le rasfoiesc singuri si recunosc cu usurinta animale domestice, masini, fructe, legume, soarele, florile s.a.m.d.

Si-apoi te uimesc atunci cand stiu de la un an si jumatate cum sa butoneze jucariile preferate si cum se da drumul la orga electronica primita de Pasti.

Cred c-ar trebui sa scriu un manual despre cum sa ne purtam cu nepoatele si nepotii nostri, cu detalii legate de necesitatea imbunatatirii abilitatilor personale in sensul ca ce era valabil in urma cu luni/saptamani/zile, nu mai este de actualitate in prezent!  Nu ma refer la bunicii care nu si-au mai facut un „update” de ani buni!
In ultima saptamana n-am mai reusit sa-i adorm „ca pe vremuri” nici pe gemenii cei nazdravani si dragalasi, dar nici pe domnisoarele dornice de comunicare, pe care nu le mai culcasem de prin septembrie. In ambele situatii ne-am distrat insa de minune, asa ca am adunat material didactic din belsug, cum ar fi povestile spuse de Aylin (trei ani si cinci luni) care incepeau invariabil cu: a fost odata ca niciodata o gradinita!   Si bineinteles ca era vorba despre gradinita EI, adica acolo unde merge zilnic si invata foarte multe lucruri interesante: sa decupeze, sa asambleze prin lipire, sa coloreze, sa aleaga figuri geometrice, sa faca salata de fructe, sa faca aperitive gustoase si aratoase, sa cante, sa danseze s.a.m.d. In aceasta saptamana au vizitat o „fabrica” unde se face paine, s-au  umplut de faina, au modelat aluatul si a fost foarte incantata!

Imi place foarte mult sa ma joc impreuna cu cei mici deoarece au nevoie de relaxare, de decuplare de la tehnologie; caci altfel, tableta si telefonul inteligent ne tine copiii la distanta!
#Parentingdecalitate

Daca nu-i vezi cateva zile, automat ti se face dor de ei, de dragalasenia lor si de giumbuslucurile pe care le fac impreuna, ori separat!

Ieri am fost la ei si i-am gasit la masa de fructe care de regula este formata din mere, pere, banane, struguri, avocado, pepene, mango, portocale si altele. Nu toate odata, ci pe rand.

Mai devreme papasera in premiera chec fara zahar, cu pudra de roscove, mere si scortisoara. Mami a lor le-a facut si papanasi, ori briose folosind retete speciale pentru bebelushi; n-are intotdeauna succes cu prajiturile, dar persevereaza!

Eu m-am distrat de minune cu ei atunci cand am incercat sa-i adormim ca-n vremurile bune, caci erau somnorosi. Am reusit sa-i punem in patutzul lor, am inceput sa le cant celebrele mele cantecele folosite la adormitul copiilor de cand ma stiu. Erau foarte atenti si cuminti, isi disputau locul din coltul patului lor pentru a fi cat mai aproape de mine. La un moment dat, unul dintre ei, caruia eu ii spun Ciresica, a adormit vreo cateva minute pana ce i-a auzit prin usa glasul mamicii lui; celalalt, caruia ei ii spun Brebenel, a-ncercat de doua ori s-adoarma doar cateva secunde. Era linistea atat de mare la ei in camera, incat mami a deschis usa sa vada daca nu cumva dormim cu totii!

Da’ de unde! Cand au vazut-o pe mami a lor n-au mai vrut sa stea in patutz si a-nceput alergatul prin casa cu jucarii!

Foto: Le-am luat tuturor nepoatelor si nepotilor garnituri de pat imprimate din bumbac 100%.

 

Bradul este impodobit si bine protejat de curiozitatile Craciuneilor pusi tot timpul pe nazdravanii! 🙂

Le-am recitat poezii si le-am cantat despre Mos Craciun! Interesul lor si veselia au fost la mare inaltime! Au devenit foarte vocali si dornici permanent de noi descoperiri; strabat cu rapiditate camerele in lung si-n lat!

La Multi Ani, dragi copii!

Craciunitzele cele harnice au venit vineri de la scoala si gradi ca sa ma ajute la treaba, la impodobit bradul si la prajiturit!

Rasuna aleea de veselia lor cand au aparut ele cu pungile de pufuletzi si cu voie-buna!

Au luat cu asalt bucataria, au ocupat masa de lucru si s-au apucat de intins si decupat aluatul!

Apoi au cantat colinde, Sara a-nceput sa impodobeasca bradul, iar Aylin a spart din greseala cateva globuletze…

Copiii de clasa a doua au cantat „Noi suntem romani”, au desenat costume populare si au „confectionat” sporul casei.

Si la gradinita copiii au serbat Ziua Romaniei imbracati in costume populare:



Top click-uri

  • Niciunul
Reclame