My Sweet Nothings

Archive for Noiembrie 2011

Anunțuri

Exista momente cand poti cuceri un copil mic cu o poveste sau o poezie. Daca in urma cu cateva luni spuneam poezia cu piticu’ insotita de gesturi si chicoteli, apoi cantecele cu pupaza din tei, sau pupaza din padure, acum lucrurile s-au schimbat esential. Avem alte preocupari, alte dialoguri, acum stam in brate la Ghe-Ghe si ne uitam pe youtube la filmuletze, sau rasfoim carti, sau in patu’ mare ne jucam strengareste, facem piramide, aprindem veioza, ne incaltam cu tot ce se nimereste, ne punem caciulitza pe cap, ne maimutarim in oglinda si asa mai departe…

Miercuri seara, tarziu, am reusit s-o conving sa stea in patutzul ei cu Pipi si cu suzetzica…i-am promis povestea cu Alba ca Zapada si cei sapte pitici. Si atat am inventat si povestit incat i se inchideau ochisorii de somn, dar nu se lasa…era toata numai ochi si urechi. Si cand inventam reteta de placintacumere…si ea repeta „mere”…tocmai ce-au venit mami si tati…fericire mare pe copilul mic 🙂

Pe leagan, in curte…cu Kitty

Daca o intrebi cati ani are, spune „doi”…desi are numai un an si zece luni 🙂

In engleza stie sa spuna: of course, OK si YES…

Daca o intrebi ce este ea, acum nu mai spune „bebe”, ci „patron” 🙂

 

Fetitza Tama are preferinte pe Youtube:

Apoi rade si ea tare, asa cum facea de cand era mica-mica.

Mingii, castaniete, chitara mica, palete, tamburina, botoshi, ursuletz galben, papusa, creioane, carioci, clown, oitza…se vede ca a trecut fetitza Tama pe-aici 🙂

Si alt filmuletz preferat:

De aseara o are si pe Minnie!

Bebel a implinit un an si zece luni. Este deja un copil mare care stie multe si intelege tot ce-i spui. Aseara mi-a marturisit ca ne iubeste pe toti: pe mami-ma, pe tati-ta, pe ghe-ghe, pe ba-ba, pe iaui, pe ema si asa mai departe:) Ea este Tama si face nazdravanii din plictiseala, sau ca sa-ti demonstreze cine e ea!
Sunt cateva bucurii mici care-ti pot face viata mai frumoasa, cum ar fi tandretzea nedisimulata a unui copil…pentru ca iubirea pe care ti-o arata un copil este intotdeauna sincera. Copiii nu iubesc la comanda, ei te plac, sau nu.

Am mancat si un mar impreuna aseara: ea l-a rontzait pe-ndelete, dadea cojile afara si la sfarsit l-a abandonat…eu l-am preluat si l-am devorat in continuare 🙂

Mai intai s-a jucat cu jucariile plusate, pe urma a incercat cateva carioci si a trecut la creioane colorate. I-am dat foi si apoi un carton. A umplut trei foi pe toate partile si apoi a trecut la carton…a desenat ce-a vrut si a fost foarte incantata 🙂

Pe urma a vrut sa-si vada desenele preferate cu Old Mc Donald, cu baloanele, cu mingiile colorate si cu Minnie.

Ne-am distrat foarte bine impreuna, despartirea a fost un pic mai grea…dar s-a rezolvat cu promisiunea ca mai vine si maine. Pot spune ca astazi a desenat cu adevarat pentru prima data si i-a placut. A observat singura la ce sunt bune creioanele si ce se poate face cu ele. A aflat si guma la ce se foloseste.

Am tinut-o in brate cat s-a uitat la desene, era cuminte si interesata sa-mi spuna ce vrea sa vada. Un copil delicios de istet.