My Sweet Nothings

Povesti pentru fetitze-veveritze XX

Posted on: Decembrie 15, 2010

Fetitza-veveritza m-a cucerit astazi definitiv si irevocabil, pentru a nu-stiu-cata-oara. Dupa ce a facut nani si a papat frumos piureul de legume cu carnita facut de mama ei, am trecut la dialogul nostru cel de toate vizitele, adica ea in calut pe piciorul meu drept, iar eu cu mainile in jurul ei. Imi arata o carticica rosie care era langa mine pe canapea. I-am dat-o, a inceput s-o rasfoiasca cu mare interes si sa reactioneze admirativ la fiecare imagine colorata, chiar daca tinea carticica invers. Era atata incantare pe figura ei de copil mic, incat nu mai conteneam cu admiratia. Cand s-a intors mama ei, i-am povestit despre reactiile la rasfoirea carticicai si am aflat ca abia ieri aparuse acel obiect in casa lor. Deci reactiile fetitzei-veveritza erau de doua ori inedite. Ea adaptase singura admiratia pentru cartea cea mare de povesti, pe care o citeste cu parintii ei, la cartea cea mica nou-venita in casa. M-a uimit si bucurat in acelasi timp acest lucru, pentru ca acest copil iubeste cartile de pe acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: