My Sweet Nothings

Archive for Mai 2010

Ieri m-am intalnit cu D-l Arici.

In iarba din fata blocului, ariciul iesise la plimbare, in cautare de hrana. Era destul de mare si tepos…i se vedea si nasul cel lung. Cainele meu l-a mirosit putin de la distanta, dar am avut noroc mare ca nu i-a dat cu laba. L-am oprit la timp.

Ne-am dus in spatele blocului si cand ne-am intors, ariciul disparuse…

Anunțuri
Etichete: , , ,

Fetitza-veveritza a inceput sa testeze gusturi noi: sucul de mere ii place, cel de morcov, nu.

Creste pe zi ce trece.

Se apropie Ziua Copilului.


MySpace Glitters

Aceasta este o pisica!

Se numeste „Sweetdreams”

Daca analizam relatiile parinti-copii de la noi, ne dam seama ca uneori copiii nu sunt mandri de parintii lor. Este valabila aceasta concluzie si invers. De multe ori, parintii nu sunt mandri de copiii lor.

Intrebarea care se pune este: de ce?

Trebuie sa gasim acum niste raspunsuri:

– este o tara genetica, deci mostenire de familie;

– in Romania, din ipocrizie, oamenii isi ascund sentimentele adevarate;

– nu sunt mandri unii de altii pentru ca nu au cu ce se mandri. De multe ori copiii proveniti din familii modeste din provincie isi ignora parintii, le este rusine cu ei. Unii nu-i invita nici la nunta lor…

Incet, incet, totul se invata, cum ar fi gustul nou de suc de mere.

Sau ce putem face cu manutele: ne apucam cu strasnicie de orice ne iese in cale, cum ar fi bara cosuletului, jucaria de bebelusi, gulerul camasii celei care ne tine la piept.

Fetitza-veveritza a inceput sa-si cante la culcare un cantecel numai de ea stiut…daca-i canti tu, canta si ea!

Aseara m-am dat in leagan cu fetitza-veveritza. Ea statea in cosuletul ei, era toata ochisori la ce se-ntampla in natura. I-am aratat floricelele-nflorite si i-am explicat cum e cu pasarile care vin sa-i cante atunci cand doarme afara in carucior cu plasa de tzantari…mierle, vrabii si sticleti. Din cand in cand mai trec si pescarusi, sau randunele.

Era in duminica de Rusalii.


MySpace Glitters

O furnica mica, mica
Dar infipta, va sa zica,
Ieri, la pranz, mi s-a urcat
De pe visinul uscat,
Pe picioare, pentru caci
Mi le-a luat drept niste craci.
Maruntica de faptura
Duse, harnica, la gura
O farama de ceva,
Care-acasa trebuia
Asezat in magazie.
Pentru iarna ce-o sa vie.

“Un’ te duci asa de graba?
Dandul meu mahnit o-ntreaba,
Inca nu te-ai lamurit
Ca gresesti si-ai ratacit?
Cu merindea imbucata
Te-ai suit pana-n cravata
Si mai ai pana-n chelie
Doua dealuri si-o barbie.
Nu vrei, tata, sa-ti arat
Cum iei drumul indarat?
Sa-ti mai pun o intrebare:
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagina de carte?
S-ajungi virgula tarzie
Intr-un op de poezie?”

Ma gandesc ce-i de facut
S-o feresc de nestiut,
Ingrijat de ce-o sa zica
Maica stareta furnica
De-o lipsi din furnicar,
Si-o astepta in zadar.