My Sweet Nothings

Dezvolta curiozitatea copilului

Posted on: Septembrie 5, 2009

Un copil învata din curiozitate si explorare. De aceea, toti
copiii trebuie sa fie încurajati sa priveasca, sa guste, sa manuiasca,
sa atinga, sa miroasa, sa asculte, sa puna întrebari si sa discute despre
descoperirile lor. Pentru a le cultiva curiozitatea, tu trebuie sa fii
convins(a) ca o asemenea predispozitie spre cunoastere este importanta
si ca ei învata tocmai prin aceste descoperiri întamplatoare,
neregizate. Astfel, chiar tu le veti organiza mediul ambiant în asa
fel încat sa le încurajezi curiozitatea. Iata cateva sugestii:

1. Copilului trebuie sa i se ofere libertatea de explorare fara sa
se teama ca va strica ceva sau ca îl vei urmari si mustra pentru fiecare
miscare. Ca sa se simta în siguranta si liber sa exploreze, copiii
au nevoie de limite rezonabile si de sfaturi, în ceea ce priveste
comportamentul (vezi capitolul 4 – „Stabiliti limite”). Astfel, ei vor
afla ce este îngaduit si vor putea explora în mod liber si în siguranta.

2. Adultii trebuie sa fie suficient de atenti, astfel încat copiii sa
se poata simti liberi sa-si satisfaca frageda lor curiozitate fata de
diferite lucruri din mediul în care se joaca, dar nu trebuie sa exagerati
cu supravegherea excesiva, astfel încat copiii sa se simta inhibati.

3. Trebuie sa li se puna la dispozitie o varietate de jucarii atractive,
stimulative si sigure. Acestea nu trebuie sa fie „jucarii educative”
costisitoare, ci obiecte pe care copiii nu au avut ocazia sa le vada
sau sa le atinga pana atunci. Încercati, de exemplu, diferite unelte
care pot fi manipulate de ei, cum ar fi o pompita de ulei pentru
masina de cusut. Articolele obisnuite din gospodarie, precum
capacele de borcane sau carligele de rufe, reprezinta, pentru copiii
mici, niste jucarii deosebit de interesante. Chiar si fructele si zarzavaturile,
precum merele, rosiile, nucile, portocalele sau bananele,
sunt, adesea, obiecte neobisnuit de atragatoare pentru un copil.
Obiectele care îl încurajeaza pe copil sa-si foloseasca simturile sunt
bune pentru stimularea curiozitatii. De exemplu, pentru miros,
încearca o lamaie sau chiar o bucata de hrean; pentru gust, încearca
usturoiul, macrisul sau diverse zarzavaturi; pentru auz, încearca
obiecte care produc diferite sunete, precum cutiute de plastic de
diferite dimensiuni cu pietricele în ele; pentru pipait, încearca
glaspapir, un burete, o bucata de blana sau chiar o cutie „cu surprize”
în care sa pui în fiecare zi un alt obiect, pe care copilul sa nu-l poata
vedea, dar pe care sa-l identifice doar dupa pipait.
4. Pentru dezvoltarea deprinderilor de explorator, trebuie sa-i
oferi copilului timp. Daca programezi fiecare minut din viata lui,
stabilindu-i tu toate activitatile, prin aceasta nu-i mai lasi nici o
sansa de a-si satisface propria curiozitate. Explorarea cere timp. Nu
lasati ca programul vostru de educatie sa se interpuna întotdeauna
cu explorarile copilului. În loc sa-i spui: „Vino la masa imediat”,
atunci cand copilul urmareste fascinat cum o omida mananca dintr-o
frunza, spune-i: „Cand termini de privit, grabeste-te sa vii la masa”
sau „Hai sa luam si omida în casa cat timp mananci” sau chiar: „Ai
vrea sa servesti masa afara, ca sa te poti uita, în acelasi timp si la
omida?”
5. Stimuleaza curiozitatea copilului tau prin întrebari provocatoare.
Un comentariu de genul: „Priveste, copacilor le dau frunzele”,
nu-i va stimula curiozitatea la fel de mult ca o remarca precum:
„Vezi ramurile acestui copac arata altfel. Ma întreb de ce?” sau
„Oare am putea apleca ramura aceasta?”, „Ma întreb cum se simte
un mugur la pipait?”, „Oare cum miroase? Ce gust are?” (Multe
dintre plantele obisnuite, precum oleandrul, sunt toxice. Datorita
pericolului de otravire, avertizeaza-ti copiii sa nu guste nimic din ceea
ce nu cunosc, daca nu au întrebat, în prealabil, un adult cunoscator).
Apoi, copiii trebuie încurajati sa vorbeasca despre descoperirile lor.
Copiii au nevoie sa se exprime. Copiii comunica, atat prin cuvinte,
cat si prin actiuni. Cu cat copilul este mai mic, cu atat comunicarea
lui este mai mult nonverbala. Dar aceasta nu înseamna ca nevoia lui
de a se exprima este, cumva, mai mica. Ci aceasta înseamna ca tu, ca
parinte, trebuie sa fii mai atent la încercarile copilului tau de a comunica;
trebuie sa intuiesti si sa interpretezi mesajul actiunilor sale.

Pe masura ce încep sa foloseasca cuvintele, copiii sunt nerabdatori
sa vorbeasca. În mod firesc, unui copil de doi sau trei ani îi este
foarte greu sa pastreze linistea în locurile în care acest lucru se
impune, cum este în biserica. Însa faptul ca un copil pastreaza linistea
atunci cand se afla acasa nu înseamna neaparat ca el începe sa învete
ceva, de fapt, s-ar putea sa însemne exact contrariul.

Copiii au nevoie sa li se vorbeasca, au nevoie sa fie, la randul lor,
ascultati si au nevoie sa fie încurajati sa comunice. Ei nu au nevoie
de un parinte care sa vorbeasca tot timpul, deoarece copiii (si adultii,
de asemenea) retin doar o parte din ceea ce aud.
Copiii au nevoie sa se joace. Adesea, adultii privesc jocul copiilor
ca fiind un timp pierdut. Pentru ca jocul este privit ca distractie,
foarte multi considera ca nu poate fi prea folositor. Dar timpul de
joaca este deosebit de folositor pentru copil. Copilul învata cel mai
bine prin joaca. Jocul este considerat ca fiind munca, activitatea de
baza a copilului. Cu siguranta este laboratorul lui de studiu. Prin
joc, copilul învata despre lumea din jurul sau. El învata cum sa se
raporteze la oameni, cum sa intre în relatie cu prietenii de joaca si
cu adultii de langa el. El învata despre rolurile adultilor (mama,
tata, învatatoare, pastor etc.) si are posibilitatea sa-si testeze ideile
si sa-si încerce metodele, într-un mediu lipsit de orice amenintare.
Copiii obisnuiesc, de asemenea, sa foloseasca jocul pentru a pune
în scena experientele pe care le-au trait si pentru a interioriza sau
pentru a întelege aceste experiente.

Cu toate ca joaca poate fi folositoare si într-un mediu care nu a
fost dinainte planuit, sansele ca rezultatele sa fie benefice cresc
considerabil, atunci cand parintii asigura un mediu de joaca pregatit
cu grija si cu întelepciune. Un astfel de plan nu ar trebui sa includa
doar modul de aranjare a camerei si a curtii, ci si provizia de jucarii,
de materiale si de posibilitati de învatare care vor oferi fiecarui copil
posibilitatea de a-si dezvolta înclinatiile specifice si de a atinge tintele
planuite de parintii.
Pentru joaca, este nevoie de timp si de libertate. Adesea, parintii
planifica atat de multe activitati si lectii care îi privesc pe cei cu
varste mai mari (gimnastica, limbi straine, pian etc.), încat ramane
foarte putin timp în care copilul sa se joace cu ceea ce îl intereseaza
cu adevarat.

Daca alegi pentru copilul tau o gradinita, trebuie sa te asiguri
din timp ca în programa adoptata acolo joaca ocupa un loc important.
Multi educatori de gradinita se simt mult mai în siguranta
atunci cand îi controleaza pe copii si îi pun pe toti sa faca acelasi
lucru. În astfel de activitati comune se observa mai usor cand un
copil se ocupa de altceva, si el poate fi atentionat si corectat usor si
repede. În schimb, atunci cand se desfasoara, în acelasi timp, o
varietate de jocuri, rolul educatoarei este, mai degraba, acela de
ajutor, decat de dictator. Prin joaca, învatarea poate fi individualizata,
adaptandu-se la nivelul de întelegere al fiecarui copil, în loc
de a-i tinti doar pe cei de mijloc, pierzand astfel ambele extremitati
ale grupului, adica pe cei avansati si pe codasi.

Ideea ca un copil trebuie sa fie liber sa experimenteze el însusi
viata nu înseamna ca nu trebuie sa fie învatat, controlat si disciplinat
într-un mod corespunzator. Dimpotriva. Atunci cand copiii nu au
învatat comportamentul adecvat si stapanirea de sine, pentru propria
siguranta si pentru siguranta celorlalti oameni si a bunurilor
materiale, asupra lor trebuie sa fie asezate restrictii corespunzatoare.
Atunci cand voi, ca parinti, le acordati copiilor vostri libertatea
de a se misca, de a explora, de a crea, de a se exprima si de a se juca,
toate acestea facand parte din experienta lor zilnica, înseamna ca le
împliniti doar una dintre cele mai importante nevoi ale vietii lor.

Bookmark and Share

2 Răspunsuri to "Dezvolta curiozitatea copilului"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: