My Sweet Nothings

Copilul perfectionist

Posted on: Septembrie 5, 2009

Dezvoltarea trasaturii copilului

Fiind o trasatura de personalitate, perfectionismul are o componenta genetica si este puternic influentat de mediul familial..Diferite studii au demonstrat ca parintii care au un stil autoritar, combinat cu manifestarea conditionata a dragostei, pot contribui la perfectionismul copiilor lor.Cultura joaca si ea un rol important. Intr-un studiu efectuat de Castro si Rice (2203), copiii asiatici au inregistrat cote mai ridicate la trasatura perfectionism decat africanii sau europenii.Se pare ca aceasta trasatura e o mostenire evolutionista, in sensul ca oamenii care au fost motivati sa isi imbunatateasca continuu activitatea si-au creat unelte mai bune si au avut avantaje nete de adaptare si supravietuire.Copiii trebuie sa cunoasca de timpuriu faptul ca perfectionismul este o energie care poate fi folosita fie pozitiv , fie negativ. Daca porneste din interior, are potentialul de a te duce la implinirea personala si profesionala, pe culmi inimaginabile ale dezvoltarii morale si spirituale. Totusi, daca este insotita de lipsa de incredere si indoiala de sine, sau daca este un raspuns la presiuni externe, poate fi o agonie si te poate destabiliza. Abilitatea de a isi da seama cum poti performa in mod ideal, combinata cu intensitatea emotionala, ii face pe multi copii talentati sa isi fixeze standarde foarte ridicate. Acestia vor persevera cand altii renunta, mentinandu-si credinta in “se poate” chiar atunci cand se confrunta cu un dezastru; isi vor impinge limitele pentru a atinge obiectivele care sunt importante pentru ei. Intr-adevar, trebuie sa ai mult curaj pentru a trai in fisura dintre “ce este” si “ce trebuie sa fie”, incercand sa o umpli. Dorinta de autoperfectiune e dureroasa, si nu toata lumea e dispusa sa experimenteze durerea.De aceea, trebuie sa il reasiguram pe copilul inzestrat de faptul ca perfectionismul este parte integranta a talentului sau si ca “suferinta” este inevitabila in drumul catre excelenta. Copilul perfectionist are nevoie de aceasta intarire a abilitatii sale de a persevera cand da de greu, si trebuie sa stie ca are suficienta forta interioara pentru a atinge nivele de dezvoltare mai inalte.

IMPLICATII

Copiii care au tendinte perfectioniste pot avea dificultati in a functiona in colectivul scolar, pentru ca asteptarile lor sunt atat de mari incat impiedica evolutia lor armonioasa. Consecintele sunt stima de sine scazuta, sentimente cronice de inadecvare, performante scazute, tensiune si anxietate ridicata. Perfectionismul a fost asociat cu anxietatea de performanta (teama de a fi pe scena, de exemplu), tulburari psihosomatice (dureri de cap), depresie si comportament suicidar. Mai mult, in perioada adulta poate sa rezulte intr-o tulburare de personalitate obsesiv-compulsiva.

Trasatura se manifesta in special la copiii talentati, care vor sa fie cei mai buni, indiferent de situatie. Prin urmare, ei vor refuza sa incerce activitati in care nu pot atinge nivele superioare de performanta, si cad intr-un tipar de subperformare. Deasemenea, acestia sunt susceptibili sa manifeste fenomenul de burn-out. Iata ca, din nefericire, perectionismul are efectul opus si, in loc sa salveze copilul in fata criticii, oferindu-i dragoste si aprobare, ii afecteaza deopotriva realizarile si relatiile sociale.

De aceea, ar fi extrem de util pentru profesori si consilieri psihologici sa organizeze grupuri de lucru cu copiii perfectionisti, invatandu-i sa contracareze:

Delasarea: amanarea activitatilor de teama de a nu fi in stare sa le realizeze perfect, pentru ca mereu e “loc de mai bine”.Strategiile de contracarare a delasarii sunt:

Incurajarea copilului in a-si schimba scopul de la perfectiune la simpla realizare a sarcinii
Ajutarea copilului in a diviza sarcina in parti mai mici, mai usor de realizat
Alcatuirea unor programe realiste.
Concentrarea pe sarcina pe perioade mai scurte de timp, cu pauze
Prioritizarea si distingerea detaliilor esentiale de cele irelevante.
Detalierea:dificultatea de a diferentia important/ne-important si includerea excesiva a detaliilor in lucrarile scrise si examinarile orale. Ajutati-l pe copil sa:

§ isi fixeze 1 sau 2 scopuri la inceputul unei sarcini si sa se concentreze pe acestea.

§ sa se intrebe daca toate informatiile pe care le detine sunt importante pentru cerinta respectiva (sa lucreze pe ciorne, daca nu reuseste)

§ sa se decida cat timp aloca unei sarcini si sa se cronometreze

Dificultatile sociale: inhibitia sociala datorata temerii ca altii le vor remarca scaparile, inabilitatea de a-i lasa pe altii sa reactioneze emotional, tendinta de a fi critic, evitarea intalnirilor sociale si romantice

incurajati copilul sa devina mai constient de lipsa de “perfectiune” a celorlalti: de exemplu, daca e inhibit in a vorbi o limba straina, sa fie atent la erorile colegilor si sa realizeze ca important este sa incerci, si doar gresind inveti
modelati si incurajati sintagma “Nu stiu”
modelati si incurajati recunoasterea greselilor fara explicatii amanuntite
cereti-i sa se concentreze pe o calitate pozitiva a persoanei pe care o critica
evitati sa-l comparati cu alt copil
Solutia: incurajati un alt mod de gandire!

dezvoltati scopuri realiste
temperati tendinta auto-evaluarii in termeni negativi, atunci cand performanta nu a atins standardele nerealiste
incurajati acceptarea propriilor greseli
faceti-l sa se simta confortabil cu incertitudinea si ambiguitatea situatiilor
redefiniti cuvantul “greseala” – dati-i voie sa greseasca si discutati beneficiile greselilor (stimularea curiozitatii, energia creative, experienta folositoare)
puneti copilul sa semneze un “contract” de a nu fi perfect: sa se culce tarziu, sa ia un 9, etc.
puneti copilul sa investigeze vietile persoanelor care au esuat initial, dar au avut success mai tarziu (Walt Disney, Thomas Edison, Abraham Lincoln, Lee Iacocca, Albert Einstein, Benjamin Franklin, the Wright brothers, Leonardo DaVinci).
puneti-l sa faca liste cu avantajele si dezavantajele perfectionismului
Puneti-l sa tina un jurnal in care scrie despre faliile din viata sa in care incearca sa fie perfect
Recompensati incercarea, nu nivelul performantei sale
Daca tu insuti, ca parinte, ai avut aceiasi problema in copilarie, sau daca inca te recunosti in majoritatea definitiilor trasaturii “perfectionism”, iata cateva sfaturi care i le poti da:

Apreciaza calitatea. Tineti cont de sentimentele de frustrare pe care le are copilul Dvs si fiti empatici: spuneti-i cum v-ati simtit in situatii similare si cum le-ati facut fata!
Intelege ca poate servi unui scop folositor. Ajutati-va copilul sa inteleaga ca la originea sentimentelor sale se afla trasaturi pozitive si ca idealurile si standardele inalte sunt bine-venite, chiar daca uneori doare atunci cand nu le putem atinge.
Fa o lista de prioritati. Da-ti voie sa fi perfectionist in activitatile care chiar conteaza pentru tine, nu in absolut tot ceea ce faceti. Ajutati-va copilul sa recunoasca faptul ca nimeni nu poate fi perfect in tot ceea ce face, si explicati ca fiecare dintre noi trebuie sa facem alegeri grele in viata in raport cu ceea ce ne dorim; uneori e bine sa ne multumim cu mai putin.
Mentine-ti standardele sus, dar nu incerca sa le impui si altora, daca nu vrei sa fi considerat un tiran. Ajuta-ti copilul sa distinga intre atitudinile perfectioniste in raport cu sine si cu altii. Este in regula sa avem standarde ridicate in raport cu noi insine, dar nu este corect sa ne asteptam ca altii sa se conformeze acestor standarde.
Continua sa iti doresti, chiar daca primele incercari sunt nereusite, Incurajaza-ti copilul sa nu renunte. Aminteste-i ca doar practica ne face sa fim mai aproape de scopurile noastre, si ca e nevoie timp si efort pentru a ne satisface standardele. Nu renunta cand lucrurile arata rau. Da-i copilului tau exemple de oameni care s-au simtit teribil de frustrati facand eforturi uriase si totusi, prin perseverenta, au reusit sa surmonteze obstacolele.
Nu te pedepsi pentru ca ai esuat. Focalizeaza-ti energiile pe succese viitoare. Incearca sa fi un model de auto-acceptare, de vointa, si recunoaste ca poti gresi. Adopta o filozofie de viata in care greselile nu exista – ele sunt doar experiente de invatare. Invata-l sa proceseze ce poate invata din fiecare “esec”. Merita sa gresesti si pentru simplul fapt ca, numai gresind poti sa inveti cum trebuie sa fie corect.
Respecta-ti idealurile si crede in abilitatea ta de a le atinge. Sprijina orice vis al copilului tau.
Recunoaste ca perfectionismul are partile lui bune si rele. Putem alege cum il folosim. Il putem lasa sa ne paralizeze prin frica de esec sau il putem folosi pentru a ne mobiliza in drumul catre excelenta. Putem folosi aceasta pornire pentru a crea o lume mai buna.
Perfectionismul doare. Frica de aceasta durere te poate inhiba si nu vei incerca sa faci lucruri pe care chiar le-ai putea face bine.Nimic nu e asa de rau precum pare. Invatati-va copiii ca pot face fata acestei dureri. E o durere “buna”. Ajutati-i sa constientizeze ca sunt buni la rezolvat probleme, ca sunt perseverenti si puternici emotional. S-ar putea ca in viata sa nu poata evita suferinta, dar cu siguranta pot sa o depaseasca.

Bookmark and Share

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Top click-uri

  • Niciunul
%d blogeri au apreciat asta: