A fost odata o fetita cu breton. Ea purta o rochita de finet imprimat, maro cu picatele albe, iar la gat avea un guleras de catifea asortata, maro. Implinise cinci ani, era de mana parintilor si mergea in vizita la sora tatalui, care statea la cateva strazi departare de casa lor. Dar strazile erau lungi, pietruite si nu era chiar atat de usor de ajuns. Ii placea sa atinga oamenii cu ochii mintii si sa-si doreasca sa creasca si sa ajunga intro zi ca ei.
In acea seara si-a promis sa nu uite niciodata momentul acela. Si nu l-a uitat nici in ziua de azi.