My Sweet Nothings

Astazi am avut foarte multe de povestit cu fetitza-veveritza. La inceput am tinut-o in brate sa faca un garuletz dupa ce-a papat laptic. A stat ea ce-a stat asa lipita de mine si incercam s-o tin cu capsorul intors in asa fel incat sa nu-i respir in fata. Dar la un moment dat s-a razvratit, s-a impins cu manutele in mine si si-a intors capsorul spre mine cu un zambat larg pe fetisoara ei de fetitza-veveritza. Atunci mi-am dat seama ca vrea sa stam de vorba, ca vrea sa stie ce s-a mai intamplat in povestea noastra cu cotzofana-doftoroaie. Si i-am povestit despre ursuletul care s-a dus la furat de peste si s-a intepat cu un solz de peste in labutza, a venit la doftoroaie sa-i scoata solzul si sa-l panseze, iar cand a plecat s-a intalnit in padure chiar cu fetitza-veveritza care avea un cosuletz cu flori si fragi-si-mure din padure.
Am invelit-o bine-bine in paturica, i-am facut un culcus cald si a adormit la mine in brate pana mi-a amortit mana stanga. Am pus-o in patut si am plecat din camera. A fost frumos.
(Va urma)